“Pe drum am văzut câţiva trecători care se holbau la o vitrină. M-am dus şi eu. Era în faţă la “Studio” o cârciumă cochetă. Înăuntru lumină şi nimeni altcineva decât doi proşti care dansau. Aşa, îmbrăţişaţi. Păreau îndrăgostiţi – de aia şi proşti. Şi în mijloc o masă aranjată festiv. Cu haleală scumpă. I-am recunoscut. Soţ/soţie. Au o firmă. El o fute pe secretară (şi pe sor’sa şi pe o prietenă de-a ei, şi pe o prietenă de-a sora-sii şi pe blonda care nu e prietenă cu niciuna daro suge într-un mod stelar). Ea şi-o trage doar cu şeful de la urbanism. Şi numai cu el pentru că îi place să creadă că e o femeie fidelă. Băi, deci şi eu vreau aşa. Să fiu cu cineva. Şi să sărbătoresc faptul că sunt cu altcineva.”
Hm… mă gândeam la ea (I can’t help it); şi chiar atunci am primit un sms : „ i know baby…” iubiri care nu se mai termină…
Ce vremuri. Nu mai găseşti nicio femeie care să te iubească – toate sunt libere.
”Am scris pe toţi pereţii numele ei. Cu toate caracterele de literă posibile, am scris chiar şi în webdings. Am scris în fonturi, am scris cu majuscule şi cu minuscule, am scris în relief şi am scarjelit, am scris cu carioca, cu sânge, cu cerneală, cu căcat, cu acuarelă, cu pastel, cu flegme, am scris cu ulei, cu văr lavabil verde, cu spermă şi spumă de bere, cu spray pentru muşte, cu creion HB, am scris cu lut… am scris şi cu lacrimi, ţie pot să-ţi spun, oricum nu-ţi pasă.”
”Mă întreb dacă nu cumva fut ca să uit şi nu ca să-mi furnizez plăceri. Oi fi vreun Cioran. Ăla sărmanul abia apuca să se mai gândească la moarte, atât de mult îi plăcea pizda şi scrisul. Scria, futea, iar scria, iar futea şi când s-a oprit să aprindă o ţigară a murit. Uite-aşa. Respect Cioran.”
tumblrbot asked: ROBOTS OR DINOSAURS?
robots are present and future, dinosaurs are past!
Oamenii care se despart se fut astfel : ea întinsă pe spate, el deasupra ei; el intră, ea îl ţine de umeri; el o priveşte în ochi, ea îi ţine închişi. Ea lăcrimează, el grohăie. Bine că durează puţin. El o întreabă, „înăuntru?” Ea îi răspunde, nu, pe burtă. El ejaculează pe burtă. Ea se şterge cu cearşaful. El se spală în baie, la chiuvetă. Când revine în cameră, ea nu mai e. El se uită pe geam si n-o mai vede, n-o vede.
“Ai crede că m-am cărat acasă abătut. De unde, am râs ca un cretin tot drumul. Băi, deci am trecut pe lângă un convoi mortuar. Alea boceau acolo în remorcă, eu râdeam de mă căcam pe mine. În poză era un prost din ăsta la vreo 60 de ani. Avea faţă de mort încă de când trăia. Printre alea aplecate era una, cred că nepoata, i se vedea tanga ieşită din fusta prea strâmtă. Cum pula mea să vii mă la mort cu tanga roşie pe tine? Băi, râdeam din orice, să mor io.”
“Nu, mută-te tu la mine. Am casă mare, am vin bun, fac mâncare ca la mă-ta acasă, te iubesc, îţi spăl, îţi calc, îţi plătesc să ieşi seara în oraş singur de două ori pe săptămână, singur, fără mine, îţi aprind lumânare la biserică, îţi fac un copil, dacă vrei îţi fac doi, pot şi trei dacă ne mişcăm repede… eşti bărbatul vieţii mele, fără tine nu mai pot. Sunt în stare de orice… s-a uitat la ceas, aoileu, o să întârzii, mă rupe ăla… plec, vorbim… te iubesc idiotule.”
